am primit un mail curios acum cateva zile de la Mirela N., studenta la Teatrologie, UNATC, in care imi pune cateva intrebari despre Fotografia de spectacol, pentru un capitol din licenta ei.
postez si aici cateva raspunsuri pentru cei doi cititori fideli ai acestui blog si pentru diversii stalkeri.
1. In ce masura credeti ca fotografia unui spectacol de teatru, dans este document si in ce masura este creatie?
Fotografia de teatru/dans imi pare prin definitie un document. Ea poate sa subside in sine si sa fie prezentata ca atare dar pana la urma tot despre un parteneriat este vorba. Creatia se traduce aici mai degraba prin capacitatea fotografului de intelege estetica contextului si de a documenta coerent si profesionist fenomenul teatral.
2. De ce ati fotografiat spectacole? Fotografiati un spectacol vazut prima oara sau asteptati a doua vizionare?
Primele fotografii de teatru le-am facut unui spectacol de Radu Afrim de care ma indragostisem ( Inimi Cicatrizate ). Eram curioasa de capacitatea camerei, si a mea, de a captura energia unui proces atat de dinamic si ii sunt recunoscatoare regizorului ca m-a lasat sa ma falfai pe acolo. De atunci fotografiez teatru, in general, pentru bani; cam asta implica natura unui fotograf freelancer.
Ideal este sa asist la o repetitie pentru a intelege natura spectacolului si a retine scene vizual puternice dupa care sa fie programata o sesiune foto (adica o repetitie in costume), insa de multe ori, pentru piese minore, am fost nevoita sa fotografiez din sala in timpul spectacolului fara sa stiu cu ce ma confrunt de fapt ( si nici nu am asteptat o re-vizionare ).
4. Pentru cine fotografiati spectacolele?
Cand un spectacol e bun il fotografiez pentru mine, cand e bun si mi se ofera si bani pentru asta, pentru public/presskit, iar cand e prost..pentru oricine ma angajeaza.
5. Cand fotografiati incercati sa surprindeti mai mult atitudini, scenografie, momente care va intereseaza sau intentia spectacolului? Cat ramaneti fideli spectacolului si cat nu?
Pentru mine sunt importante momentele de maxima intensitate vizuala si conceptuala, cele care encapsuleaza esenta unui spectacol si este greu sa nu ii raman fidela pentru ca nu fac decat sa captez jocul natural al actorilor si nu intervin in proces.
Se intampla totusi ca uneori sa am nevoie de o fotografie sugestiva care nu exista ca atare in piesa, indeosebi pentru grafica afisului unde e cateodata nevoie de o imagine care se preteaza mai bine acestiu tip de manipulare.
postez si aici cateva raspunsuri pentru cei doi cititori fideli ai acestui blog si pentru diversii stalkeri.
1. In ce masura credeti ca fotografia unui spectacol de teatru, dans este document si in ce masura este creatie?
Fotografia de teatru/dans imi pare prin definitie un document. Ea poate sa subside in sine si sa fie prezentata ca atare dar pana la urma tot despre un parteneriat este vorba. Creatia se traduce aici mai degraba prin capacitatea fotografului de intelege estetica contextului si de a documenta coerent si profesionist fenomenul teatral.
2. De ce ati fotografiat spectacole? Fotografiati un spectacol vazut prima oara sau asteptati a doua vizionare?
Primele fotografii de teatru le-am facut unui spectacol de Radu Afrim de care ma indragostisem ( Inimi Cicatrizate ). Eram curioasa de capacitatea camerei, si a mea, de a captura energia unui proces atat de dinamic si ii sunt recunoscatoare regizorului ca m-a lasat sa ma falfai pe acolo. De atunci fotografiez teatru, in general, pentru bani; cam asta implica natura unui fotograf freelancer.
Ideal este sa asist la o repetitie pentru a intelege natura spectacolului si a retine scene vizual puternice dupa care sa fie programata o sesiune foto (adica o repetitie in costume), insa de multe ori, pentru piese minore, am fost nevoita sa fotografiez din sala in timpul spectacolului fara sa stiu cu ce ma confrunt de fapt ( si nici nu am asteptat o re-vizionare ).
4. Pentru cine fotografiati spectacolele?
Cand un spectacol e bun il fotografiez pentru mine, cand e bun si mi se ofera si bani pentru asta, pentru public/presskit, iar cand e prost..pentru oricine ma angajeaza.
5. Cand fotografiati incercati sa surprindeti mai mult atitudini, scenografie, momente care va intereseaza sau intentia spectacolului? Cat ramaneti fideli spectacolului si cat nu?
Pentru mine sunt importante momentele de maxima intensitate vizuala si conceptuala, cele care encapsuleaza esenta unui spectacol si este greu sa nu ii raman fidela pentru ca nu fac decat sa captez jocul natural al actorilor si nu intervin in proces.
Se intampla totusi ca uneori sa am nevoie de o fotografie sugestiva care nu exista ca atare in piesa, indeosebi pentru grafica afisului unde e cateodata nevoie de o imagine care se preteaza mai bine acestiu tip de manipulare.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu